The Big Bad Kitchen

Ce e asa de complicat sa faci ceva de mancare??? In ultimul timp vad ca lumea se sperie de bucatarie mai tare decat de cabinetul stomatologic. Cred ca ar trebui sa se inventeze un nou device care sa bzzzzaie cat mai tare sau un cleste in cat mai multe colturi ca saracii dentisti sa revina in top :P Poate ca ar trebui facuta o campanie nationala pro-gatit, ca asa nu se mai poate. Sa umble cineva pe strada si sa le dea la oameni in cap cu tigaia si polonicul "Gatitul nu va face rau" zdarj!!
Nu vorbesc acum in calitate de experta, ca numai bunica stie in ce stare de degradare i-a fost bucataria dupa ce am facut eu vinete pane. Zona crepusculara. Nici daca prajeam cauciuc nu iesea atata fum...Si am iesit de la locul faptei( yes, i was still alive) cu o fata atat de nevinovata: "Buni, pot sa schimb tigaia, ca asta nu mai...imi foloseste?"Dar eu macar am incercat! Si am supravietuit...ca bucataria nu, asta e cu totul alta chestie. Trebuie sa precizez ca buni nu m-a scos inca din testament, so she must reeeeeealy love me :)
AAA si sis nu prea ma mai lasa prin bucatarie de cand i-am belit crenvurshtiu. Eu nu prea sunt in relatii de prietenie cu carnea( adica mananc doar daca reuseste mama sa ma prinda cand alearga cu salamul dupa mine prin casa-ceea ce se intampla destul de foarte rar, ca mi-am facut traseu ;) ). Si eram intr-o seara la sis acasa, faceam omleta si am vazut ca vroia sa bage niste bucatele de crenvursht(am zis, hai treaca de la mine de data asta), dar hai sa il "decojim"...si l-am ciopartit pana nu a mai ramas...nimic care sa semene a crenvursht :D
Dar nici ea nu e mai prejos cand vine vorba de "natural disasters". De fapt m-a cam luat la capitolul asta de cand a dat foc la bucatarie si a fost nevoie de interventia lui SuperGranny, care sa arunce tigaia in flacari pe fereasta(deschisa, desi era mai funny daca nu era...:P). Ce rau imi pare ca am pierdut momentul. Oh well, data viitoare!
Dar se pare ca relatiile astea ambigue cu gastronomia sunt ereditare. Astazi, de exemplu, tata a venit atat de mandru:"V-am gatit ceva!"Si eu si cu mama:"UUU! Ce?Ce?Ce?".Si daca am intrebat, am primit si raspundul:" Paine cu gem!"Yummy!:P
Oricum, la noi in familie se gateste foarte bine cause we're not afraid of the big bad kitchen!!! (cu exceptia intrarilor ocazionale in Triunghiul Bermudelor...care sunt un fel de "bad hair day")
NU trebuie sa ma credeti pe cuvant, uitati-va putin mai jos... productie proprie(family affair) ;)

Happy Happy Day

Ieri a fost soare! Si cald si bine...si am fost fericita! Sunt mereu fericita in ultimul timp. Chiar nu stiu de ce, nu am un motiv anume. Nu pot in nici un caz spune ca imi merg toate ca pe roate si nici ca ma simt implinita, dar nici nu as vrea sa ma icadrez in niste clisee pe care le detest atat de mult! Sunt sigura ca daca m-as simti "implinita", as gasi o modalitate mult mai originala si personala sa-mi exprim starea ;)
Sa fie fericirea mea datorata faptului ca e toamna demult-suntem la sfarsitul lui octombrie-si inca mai pot sa umblu pe strada in bluzite sexy si cu geaca fluturandu-mi in mana (si, ocazional, peste plasele incarcate cu lapte, branza, oua si ce mai produc bovinele din depozitele supermarketurilor actuale, ale trecatorilor neatenti)? Nu ca as renunta la tinuta asta odata cu venirea unor temperaturi mai neprietenoase, dar acum inca mai pot zambi relaxata, nefiind nevoita sa afisez un ranjet care sa-mi impiedice clantanitul dintilor. Nu ma asteptam la atata bun simt din partea vremii; ma vedeam deja ca o frunzulita tremuranda in bataia vantului. Din fercire, aveam nevoide de ochelari cand vedeam asta, caci o zi mai frumoasa ca cea de ieri nici nu se putea! Si cred ca de aia am fost-ei, stai umpic, inca mai sunt- atat de fericita si bine dispusa.
Jumatate din drumul e care l-am batatorit ieri a fost pe jos, jumatate cu autobuzul. Ce sa-i faci? Imi place diversitatea( si lenea e mre :P). M-am asezat si eu cuminte ca toata lumea pe scaun( cel de la geam, bineinteles, ca sa fiu mai aproape de ce las in urma si spre ce ma indrept). Nu era prea multa lume, destul de ciudat la ora respectiva cand de obicei navaleau tanti-le atarnate de nepoti zbenguiti sau incarcate cu sacose cu gogosari si te calcau pe picioare si mai aveau si pretentia sa le lasi odraslele obosite sa stea jos dupa o zi obositoare in care s-au indopat cu cornulete cu lapte, au reusit sa afle cat fac 1 cu 2 si s-au laudat cu noul mobil primit de la mama cu ocazia implinirii a 10 ani si 4 luni. Si atunci ce poti sa faci? Pai te ridici si-l lasi pe ala micu sa se odihneasca, nu inainte de a te stramba la el si a promite ca te vei ruga in fiecare seara pentru cresterea sporului natural :D
Dar culmea, azi nu a fost inghesuila obisnuita si nici oamenii nu mai aveau fetele atat de incruntate si posomorate. Era o atmosfera atat de relaxata si mai mergea si radioul...si a inceput o melodie care imi place atat de mult!! Dintr-o data mi-a venit un chef nebun sa-mi intind picioarele pe bancheta din fata-ca aveam loc, nu aveam de gand sa-mi trantesc pantofii in bratele nimanui-si sa ma apuc sa cant si eu, sa stie toata lumea cat de bine ma simt. Dar nu am facut-o si acum stau si ma gandesc de ce? Ca nu deranjam pe nimeni...si daca deranjam, ce? Altii nu maderanjeaza pe mine? Si daca prin asta ma bagam in viata si-n mintea lor si gadilam ceva acolo pe dinauntru, ce? Cati nu s-au bagat asa in sufletul meu si si-au lasat urmele acolo? Nu tin minte sa-si fi cerut unul voie sa intre si sa ramana acolo...si totusi, cati nu au facut asta?
E, sa afle oamenii din autobuz ca eu m-am intins si am si cantat( chiar am fredonat melodia la un moment dat, deci persoanele care au fost prin preajma au nevoie de o cura de mozart ca sa-si revina auditiv), doar ca nu m-au vazut si auzit ei pentru ca pe fetele lor scria DND!!! Si uite asa au pierdut ocazia sa-mi vada fericirea si sa fie contaminati de ea!
Dar asta e...daca nu deschizi ochii, nu are cum sa-ti bata soarele in ei.

Who? Me?

Ma numesc Deni si...nu, nu sunt alcoolica, ci incerc sa ma prezint. Evident, metoda asta nu o sa functioneze, pentru ca eu nu sunt asa. In momentul in care o sa simt nevoia sa ma prezint spunand ceva de genul "sunt sincera, prietenoasa si imi place sa ies cu prietenii", o sa-mi dau doua palme si o sa-mi treaca.:P (nu ca nu ar fi asa, but hey, nu va obliga nimeni sa ma credeti pe cuvant). Asa ca va trebui sa va dati singuri seama cam cine sunt si ce vreau de la viata.
Haideti sa va dau totusi cateva indicii...Eu sunt cea care a ras 10 minute incontinuu(si pana la sufocare) vazand cum veverita aia simpatica ce-si plimba ghinda antiatomica prin toata era glaciara a fost calcata de un mamut migrator in Ice Age 2, cu coada stufoasa fluturandu-i frenetic in aerul polar.(si ca un mic comentariu, I believe some animals WERE acually hurt in the process of making this movie;)) ). Si tot eu sunt cea care, intr-o calduroasa si uscata(deci retineti, uscata) zi de iunie, am gasit o balta in mijlocul drumului si fleoshc!, am calcat fix in ea. Nu intrebati ce marca de detector de modalitati-de-a-te-murdari-cand-astrele-au-hotarat-demult-contrariul am folosit, ca nu divulg nimic.
A, cred ca am uitat sa spun ca sunt o persoana foarte serioasa si responsabila. De exemplu, nu am lasat niciodata apa pusa la fiert pentru ceai sa se evapore de plictiseala si nu am facut oala fumee de doua ori in aceeasi zi, petrecandu-mi timpul in fata calculatorului(a doua oara am pus-o pe mama sa supravegheze dispozitivul diabolic care-mi sfida abilitatile gastronomice si ea si-a parasit postul pentru telenovela de la ora 5, asa ca sunt complet nevinovata). Si nici nu mi se intampla( prea des) sa am conversatii de acest gen cu vanzatoarele si-asa destul de stresate din magezinele de cartier:"Dati-mi, va rog, o punga de zahar cu 20 de mii(2RON, nah)"..."Multumesc, cat costa?"
V-am zis ca sunt serioasa. Chiar sunt(adica as putea fi...), doar ca latura asta a personalitatii mele hiberneaza azi. Cine stie, poate maine, daca "cotcodaceste" cocosul ala tampit al vecinului suficient de tare, se trezeste. Dar slabe sanse, ca a venit brr-ul si dorm cu geamul inchis ;)